[Foto] Interviu: Petrica Tanase (Adevarul)

Am lucrat o perioada la ProSport; apoi am ajuns la Business Standard, un ziar de afaceri nou-nout, care, cand m-am angajat eu, era pe piata de doar cateva saptamanii (doua, parca). Acolo am gasit doi fotografi: unul a ramas pana cand s-a inchis sandramaua (Marius Paun), altul a plecat pentru ca noul program pe care redactorul-sef si cu mine l-am stabilit nu-i mai convenea sau pentru ca-si facuse alte "socoteli": Petrica Tanase. L-am regasit, dupa doi ani, la Adevarul. Un pic dezamagit de ritmul muncii la ziar, vesnic pe fuga catre "o actiune", mereu glumet si pus pe sotii. Petrica e fotograful care, daca-l prinzi cu chef, face cele mai inspirate instantanee pe care le poti cere din teren. E grijuliu cu subiectul si cu detaliile situatiei, e perfectionist si-i pasa de "imaginea" subiectului. Face unele dintre cele mai faine fotografii de nunta pe care le-am vazut (FixFoto.ro) si studiaza mereu "ce face concurenta". EditorFoto reia seria interviurilor cu o noua sporovaiala online...

Intrebare de la Lucian Muntean (Adevarul): Care sunt fotografii preferati (straini si romani); ce apreciezi la ei?

Dificil. Nu imi vine acum in minte un fotograf roman care sa-mi placa foarte tare, cred ca exceptia o face Karina Knapek. Imi aduca aminte de fotografiile ei din prima expozitie “Fotografie de Jurnal”. Sensibilitate, expresie si lumina. Am vazut atunci cat de mult poate impresiona o fotografie buna. Din cei de afara daca ma gandesc la fotoreportaj, imi place foarte tare Ami Vitale. Este un fotograf care a inteles ca fotografía inseamna sa scrii cu lumina, care stie sa vaneze lumina. Daca ma gandesc la fotografía de nunta imi place Ben Chrisman.Pentru ca stie sa astepte (eu mai am de lucru la asta) si pentru ca atunci cand ajung la ideea ca nu mai are cu ce sa ma surprinda imi arata ca de fapt regulile si limitele ti le stabilesti singur.

Cand devine un fotograf amator… profesionist? (in general si in cazul tau)

In momentul in care trece de la pasiune la un stil de viata. Eu am facut pasi mici. Am incercat intai sa ma apropii de fotografii mai experimentati de la care sa mai fur cite ceva din secretele meseriei si abia apoi am facut pasul. Am reusit sa inteleg ca nu ai nevoie de nu stiu ce camera sau obiective, iti trebuie doar incredere in tine. Am si avut parte de o sustinere permanenta din partea Crisei (n.r. my wife). Imi aduc aminte ca am lasat-o singura acasa de ziua ei pentru a fotografía o prezentare de moda si in loc sa se supere s-a bucurat pentru mine.

Fotoreportaj sau nunta? Sau fotoreportaj de nunta?

Hmm. Imi plac deopotriva si fotoreportajul si nunta, iar fotoreportajul de nunta cred ca le imbina foarte bine pe amindoua. Atunci cand faci fotografie de reportaj trebuie sa gasesti imaginea care sa spuna povestea, cand faci fotografie de nunta trebuie sa reusesti sa suprinzi sentimente, iar in cazul fotoreportajului de nunta trebuie pe langa lumina sa ai sentiment si diferenta fata de un fotoreportaj este ca esti nevoit sa gasesti unghiul din care subiectul tau sa arata bine. Daca as avea de ales intre un fotoreportaj sau o nunta asa alege fara sa clipesc nunta. Pentru mine este un domeniu in care am gasit multe satisfactii. Este un sentiment senzational sa citesti fericirea pe chipul unui om care se uita la fotografii facute de tine.

Cum ai ajuns sa faci o afacere din fotografiile de nunta? De ce te-ai asociat si nu ai lucrat singur?

Nu am ajuns inca sa fac o afacere din fotografiile de nunta, mai e mult pana acolo si cred ca suntem in etapa de constructie a afacerii. Ca sa fiu sincer am avut o retinere atunci cand am facut prima nunta ca fotograf angajat; un fotograf cu mai multa experienta imi spusese ca nunta este singurul eveniment pe care nu ai voie sa-l ratezi pentru ca se intimpla doar o data. Eram mai emotionat decat mirii, dar am avut noroc si totul a iesit bine. Am facut fixfoto.ro cu Bogdan Baraghin pentru ca nunta este un eveniment care dureaza de cele mai multe ori 18-20 de ore, de la pregatiri pana cand stingem lumina in restaurant, cum ne place sa glumim, si sa lucrezi singur in tot timpul asta este destul de obositor, mai ales acolo unde nu cunosti oamenii. Plus ca se poate intimpla sa apara momente simultan in doua locatii diferite. Este mai funny sa ai langa tine un prieten cu care sa poti sa vorbesti sau sa glumesti si in acelasi timp exista intre noi o concurenta constructiva care ne forteaza sa fim creativi si sa fii intr-o constanta cautare a acelui ALTCEVA.

Crezi ca fotografiile de presa isi pierd din valoare daca sunt publicate exclusiv online sau nu?

Nu neaparat. Cred ca o fotografie buna are aceeasi valoare pe web sau pe print, nu mai conteaza atat de tare suportul de prezentare daca spune povestea.

Cum crezi ca privesc romanii fotografii / fotografia cand ei devin “subiecte” ale unui fotoreportaj sau sunt surprinsi pe strada? Dar strainii?

Romanii au avut mult timp o retinere daca nu o chiar o fobie fata de oamenii cu aparate. Inainte de comunism, cand Bucurestiul era considerat Micul Paris, oamenii nu priveau la fel de circumspect un fotoreporter pe strada. Cred ca diferenta intre noi si straini a aparut din frica romanilor fata de necunoscut, dar in ultimul timp am observat ca oamenii sunt un pic mai relaxati si chiar mai respectuosi, bineinteles cu exceptia unor agenti de paza care nu inteleg ca eu pot si am voie sa fotografiez sediul unei banci fara sa le cer acordul, ceea ce in orice alta tara nu cred ca se intimpla.

Ce nu poti face bine / ce poti face mai bine in Romania dpdv fotografic?

In Romania nu poti sa vinzi fotografíe. Oamenii nu acepta fotografía ca arta alaturi de pictura sau sculptura, dar asta cred ca vine din lipsa de cultura a imaginii, care exista de exemplu in Franta sau in State, unde fotografia se vinde in galeriile de arta. Exista doar cateva exceptii, ca un semn timid ca ceva se poate schimba, dar clientii sunt tot straini. Cred ca in Romania din pacate nu exista inca o piata de fotografie dezvoltata la nivelul celor de afara, si aici ma refer la faptul ca in Franta daca vrei sa lucrezi cu un fotograf bun va trebui sa te adresezi agentiei care il reprezinta. La noi fotografii se vand singuri si de cele mai multe ori se vind ieftin. Fotografii nu sunt specialisti in marketing si de aici apar multe probleme.

Daca ar fi sa initiezi un tanar in arta fotografierii, care ar fi primul sfat (si cel mai important) pe care I l-ai da?

Nu cred ca am ajuns la acest nivel, as putea doar sa-i pasez cateva din sfaturile pe care le-am primit eu, si cel mai important…cred ca a fost: “Invata toate regulile ca sa stii ce o sa incalci!”.

O intrebare pentru urmatorul fotograf intervievat…

Alb Negru sau color? Si de ce?

O fotografie de-a ta care te reprezinta / iti place si la care te gandesti in momentul cand raspunzi la intrebarile astea.